Provence - Pas de probleme

Franța, nu era una din destinațiile în care țineam neaparat să ajung. Anul ăsta. A fost o întâmplare. În mintea mea și pe buzele mele tot repetam Toscana...imaginându-mi aleile lungi umbrite, dintre câmpiile și dealurile liniștite, care uneau o așezare de alta.
Într-una din zile, zilele alea în care simți că ai nevoie de vreun semn...apare un video minunat care promova o excursie în Provence!!!

Provence, mon amour...a fost un fel de dragoste neașteptată...ca atunci când încă tânjești după iubirea neîmplinită și te lași purtată de propriile valuri, neînțelegând din care parte va bate vântul...îți imaginezi tot felul de istorii..și îți apare..din senin această imagine fericită, la doar câțiva km departare...

Te ia un val de entuziasm, pe care vrei să-l prindă și alții...și iata că ideea începe să capete contur, iar personajele își ocupă treptat locul în scenă.

Trezindu-te în Nisa, în partea sa veche și turistică, după doar o noapte, începi să te simți de-al casei. Nu mai ai niciun moment de incomoditate. De parcă mereu te-a așteptat pe tine, ca un suflet pereche.

Romantică și plină de aromă și culoare ziua, te cuprinde în brațele ei, ca mai apoi seara să se transforme într-o ștrengară, care a uitat de orice inhibiție..dar nu a uitat de tine, te ține de mână și te poartă pe străduțe de fiecare dată, parcă noi. 

Orașele vechi din această regiune sunt minunate și parca ai vrea să ai mai mult timp să le descoperi, să te împrietenești și cu ele. Dar nu prea ai cum, ți se face repede dor de Nisa ta. Și revii.

În acest Provence, al nostru, nu am văzut câmpurile cu levănțică, dar parfumul ei era prezent la fiecare colț de strada, în fiecare magazin de suveniruri. În unele din ele m-aș fi mutat imediat, într-atât de bine amenajate și pe gustul meu erau. Iar oamenii care poate deja nu mai observau deliciile de care aveau parte în fiecare zi, pentru că, erau ale lor...și deja nu-i mai impresionează, nu încetau să fie bine-dispuși în fiecare zi, iar la orice "pardon" al tău, să fie absolut "pas de probleme"... cu zâmbetul pe buze...

de bine, de rău...sau lucrurile mici cu impacte mari

Stările de bine vin și pleacă...așa suntem noi, oamenii, apreciem ce avem, atunci când nu avem:)
Playlist-ul meu m-a simțit și mi-a dăruit 20 de minute de detașare de tot ce înseamnă călătoria de dimineață cu "marshrutka" (http://en.wikipedia.org/wiki/Marshrutka#Moldova)...și de tot ce mă bruia de vreo câteva zile...sau săptămâni...
ador să zâmbesc pe ceață, așa...fără motiv!

Lucrurile bune trebuie sa le împarți...(cică undeva se ține cont și ți se întoarce, mai devreme sau mai târziu). Nefiltrat, așa cum l-am primit, îl transmit:

Animal Kingdom (UK) - Get Away With It (de pe albumul The Looking Away, 2012)

Buffalo Killers (USA) - Get It (Dig. Sow. Love. Grow.,2012)

Waldeck (Austria) - Get Up Carmen (Ballroom Stories, 2007)

Macy Gray (USA) - Ghetto Love (Big, 2007)

Ghost Society (Danemarca) - Love Love (The Back Of His Hands, Then The Palms, 2010)

Radiohead (UK) - Give Up The Ghost (The king Of Limbs, 2011)

Dedicat celor care au talentul de a găsi "butonul" și de a-l apăsa la momentul potrivit.

Change

She can make the birds and bees
Get down on their little knees
She can whisper to the breeze
And make her tear the bark off trees

She can make a fog horn ring
She can make the mountains swing
She will make you clip your wing
She can teach your tears to sing

She's just small change girl..
But she's a world to me

She can turn her flesh to steel
But she cant get her scars to heal
She can make you think she's real
She can make a diamond peel

She can get your bed to shrink
She can get your ears to blink
She can get you eyes to think
And she can get a horse to drink

She's just small change girl..
But she's a world to me 

Doar sunt așa femei și așa bărbați...
REVIN.

Asaf Avidan cică ar fi trecut printr-o despărțire tare urâtă. Așa scrie în toate Bio-grafiile de pe net. Însă toată ura/durerea lui s-a concentrat și s-a eliberat întrun EP cu 6 cântece frumoase. EA (aceasta piesă) nu face parte din cele șase. EA e noua lui speranță. 
Îmi plac schimbările.

Text cu multe "m"- uri sau timpul petrecut cu mine...

A trecut vara. Am avut și zi/le libere. Timp acordat, probabil, ca să realizez că vara totuși s-a terminat.
Nu l-am folosit. Încă mă agăț de poze, mesaje, chat-uri, sms-uri, de motive...ca să mai lungesc VARA.
Vara mea nu reprezintă cele 3 luni de căldură, soare, mare, plajă...ea simbolizează atașarea de oameni frumoși și detașarea de gânduri defecte.
Am trăit multe momente frumoase, multe nopți și zile pline...de emoții (încât îți tremură picioarele și nu-ți vine să crezi că e posibil), de râsete, improvizații, schimbări de situații, cântări, plimbări, intersectări...și birouri comune :)
Pot să număr clipele petrecute doar cu mine pe o singură mână...le țin minte foarte bine pentru că m-am simțit minunat și atunci.
Faptul că nu va mai fi la fel mă întristează, dar și mă bucură...Mă bucur că începe un alt sezon, cu noi descoperiri sau cu redescoperiri ale acelorași actori, dar din alte unghiuri...
Mulțumesc pentru fiecare moment trăit împreună și pentru timpul dat ca să-l petrec cu mine...

Și pentru că viața totuși este imprevizibilă, să ne bucurăm de fiecare AZI! :*

Enzima care m-a făcut azi să scriu două rânduri:

Imobiliare: Cumpăr

A fost odată, ca orice altă dată, o prințesă, care credea în destinul ei, de prințesă: cu un prinț - cu cal sau fără, cu un mic ”palat” - cu grădină sau măcar un balcon, cu zile frumos mirositoare și nopți cu baluri dansante pe la palat sau prin împărățiile vecine. A fost.

Dacă e să ne gândim - suntem o generație fericită, pentru că trăim cu ziua de azi. ”Carpe Diem” sună bine, dar la salariul pe care îl primim (în cel mai bun caz), nici nu prea avem cum să ne facem planuri de viitor, strategii pas cu pas pentru a obține tot ce ne propunem, tot ce ne dorim și merităm.

Și pentru că suntem prințese moderne, nu vom accepta niciodată să ne căsătorim pentru apartamentul, mașina sau mușchii lui, ai prințului. E clar.

Dar ce e de făcut? Cum să deschizi ușa locușorului tău, în care să-ți investești imaginația și gusturile rafinate. Să decizi tu unde trebuie să stea un taburet, din ce fel de căni vrei să-ți bei ceaiul sau cafeaua, dacă vrei să ai un covor la nivelul ochilor, sau îl vrei doar sub picioare, sau nu-l mai vrei deloc. E faină doar ideea că te poți juca în fiecare zi, dacă vrei și îți place.

Ne trezim din gândul zburător și aterizăm din nou cu picioarele pe pământ, care devin tot mai grele.

Cum să faci în țara asta dacă nu vrei sau nu poți să furi? Să-ți furi vecinul, neamul de orice grad de rudenie sau statul. Nu vrei? Nu poți? Sau nu știi?

Cum să faci în țara asta dacă nici nu știi să te vinzi? Te înveți. Înveți din greșeli. Înveți din experiență. Și afli în sfârșit că ești prea scump pe piață.

Cum să faci în țara asta dacă nu te-ai născut totuși la curtea regală? Părinții tăi nu sunt stăpânii acestei țări. Și nici părinții prințului tău - nu sunt. Iar frământările tale nu interesează pe nimeni.

Și nu vreau să dau vina pe ea, pe țară. Dar, serios acum, noi cum ne descurcăm cu toate dorințele noastre, care defapt sunt simple necesități? Nicicum. Trăim clipa.

Și chiar dacă nu mai credem în povești, nu încetăm să credem în povestea propriului destin!