acum 6 ani...

Au trecut 6 ani: de când am terminat facultatea, de când m-am întors în Chișinău, de când la fiecare Revelion, zi de naștere sau când îmi cade o geană - îmi pun o dorință (de fapt una dintre dorințe): să-mi găsesc calea pe care să mă simt realizată, împlinită și să fiu cea mai bună în ceea ce fac.
În acești 6 ani, o parte dintre prietenele mele și cea mai mare parte dintre colegii mei s-au căsătorit, s-au mutat în alte țări, au facut copii, au călătorit, s-au întors, s-au integrat în sistem, în ministere, în ONG-uri, în afaceri personale.
Eu, am închiriat tot felul de joburi: vreo 6-7 în total, plus proiecte de o lună sau două, diferite ca statut, implicare, salarizare, și grad de plăcere. 
În unele colective știam din start că voi fi doar în trecere, în altele speram că mă voi reține mai mult... Dar vrând - nevrând, perioada de aproximativ un an s-a menținut la fiecare gazda...De fiecare dată, însă am găsit un limbaj comun cu toți și chiar prieteni apropiați. 
Fiecare sfârșit de "colaborare" m-a întristat, dintr-un motiv sau altul. Și de fiecare dată speram să nu mai trec prin acele situații.
Concluzia? Ori, faci orice pentru o sumă cât de cât decentă, dar care poate include și plictisul, și posibilitatea eternă de ne-avansare, și posibilitatea momentană de avansare (dar cu anumite costuri, neacceptabile de mine), ori faci ce-ți place, riscând să intri în categoria voluntarilor. Voluntariatul își are și el rostul lui, iar partea lui cea mai bună e când îi știi din start statutul.
O altă variantă ar fi să îți vinzi serviciile, fără intermediari, adică să îți transformi hobby-ul în lucru, să îți deschizi propria afacere. Un exemplu bun de urmat pentru fotografi - cameramani, muzicanți, dj, designeri, floriști, pentru cei care au absolvit cursul mâinilor dibace și pentru cei care au o IDEE de milioane. 
Pe aceștia din urmă îi invidiez (cu invidie albă, dacă există așa ceva:)) și îmi par ultimii mohicani din gașca de supraviețuitori. Pentru că chiar dacă unul din planuri nu merge așa cum ar fi trebuit, cred că în mintea lor se învârt tot felul de alte idei, care pot fi încercate. Și cu siguranță, una din ele o fi de milioane. (valuta nu mai contează).

Acum îmi dau seama că nu-mi exprimam dorințele așa cum ar trebui. De azi înainte, mă rog, să mă lumineze ideea aia de milioane la timpul potrivit. Iar până atunci...să-mi vad de cărările mele, iar la intersecții să nu stau cu ochii închiși în fața semaforului. Verdele e Verde. Și Roșul e Roșu. Oriunde.

Iar pe galben - stăm și așteptam. Un pic :)