Imobiliare: Cumpăr

A fost odată, ca orice altă dată, o prințesă, care credea în destinul ei, de prințesă: cu un prinț - cu cal sau fără, cu un mic ”palat” - cu grădină sau măcar un balcon, cu zile frumos mirositoare și nopți cu baluri dansante pe la palat sau prin împărățiile vecine. A fost.

Dacă e să ne gândim - suntem o generație fericită, pentru că trăim cu ziua de azi. ”Carpe Diem” sună bine, dar la salariul pe care îl primim (în cel mai bun caz), nici nu prea avem cum să ne facem planuri de viitor, strategii pas cu pas pentru a obține tot ce ne propunem, tot ce ne dorim și merităm.

Și pentru că suntem prințese moderne, nu vom accepta niciodată să ne căsătorim pentru apartamentul, mașina sau mușchii lui, ai prințului. E clar.

Dar ce e de făcut? Cum să deschizi ușa locușorului tău, în care să-ți investești imaginația și gusturile rafinate. Să decizi tu unde trebuie să stea un taburet, din ce fel de căni vrei să-ți bei ceaiul sau cafeaua, dacă vrei să ai un covor la nivelul ochilor, sau îl vrei doar sub picioare, sau nu-l mai vrei deloc. E faină doar ideea că te poți juca în fiecare zi, dacă vrei și îți place.

Ne trezim din gândul zburător și aterizăm din nou cu picioarele pe pământ, care devin tot mai grele.

Cum să faci în țara asta dacă nu vrei sau nu poți să furi? Să-ți furi vecinul, neamul de orice grad de rudenie sau statul. Nu vrei? Nu poți? Sau nu știi?

Cum să faci în țara asta dacă nici nu știi să te vinzi? Te înveți. Înveți din greșeli. Înveți din experiență. Și afli în sfârșit că ești prea scump pe piață.

Cum să faci în țara asta dacă nu te-ai născut totuși la curtea regală? Părinții tăi nu sunt stăpânii acestei țări. Și nici părinții prințului tău - nu sunt. Iar frământările tale nu interesează pe nimeni.

Și nu vreau să dau vina pe ea, pe țară. Dar, serios acum, noi cum ne descurcăm cu toate dorințele noastre, care defapt sunt simple necesități? Nicicum. Trăim clipa.

Și chiar dacă nu mai credem în povești, nu încetăm să credem în povestea propriului destin!