kg

Pentru cei cărora li se pare că au kilograme în plus din tot felul de motive, mai puțin din propria vină. Din cauza metabolismului, stresului, a geneticii, alinierii stelelor, din cauza bunicii care alerga după tine prin grădină cu halca de pâine unsă cu un strat netransparent de unt și cu 1-2 pârjoale peste (deh..unii au avut o copilărie fericită:)), pentru că părinții nu-ți permiteau sa te ridici de la masă până nu terminai tot din farfurie...explicația era mai mult decât nobilă: să nu-ți lași puterea în farfurie. Cineva ți-o fura și riscai să fii urmărit de un mare blestem: să nu ai forța necesară să ieși la joacă, să înveți bine, să te uiți la TV, sau, mai nou, să stai pe calculator toată ziua.
Și iată că am crescut mari și "puternici". Pentru că am fost ascultători.
Plus că la unica oră de sport pe săptămână, din perioada liceului, era o epidemie, despre care nu se vorbea la știri, spre deosebire de toate gripele mediatizate până acum, Tensiune Intracraniană. Era o problemă internă, ce nu se discuta decât în cercuri restrânse. Se știa că unica soluție de evitare a unei mari catastrofe la ora de "educație fizică" era sfânta "eliberare", prescrisă de medicul de familie/sector. Am avut și eu nevoie. Cam din clasa 7-a au început să apară problemele cu tensiunea, de la căratul echipamentului de sport, o mare lene și 101 de variante mult mai eficace de a folosi acea oră, de exemplu pentru pregătirea următoarei lecții.
Iar după 18 ani, scăpând de tensiunea intracraniană, te trezești și adormi cu dureri de spate, de articulații, balonări și multe alte boli. Și pe acestea chiar le simți. Și atunci începi să auzi, să vezi, să ți se spună, să te interesezi, să citești în revistele on-line că: Mișcarea este Viața!
Vai, și parcă începi să te miști mai conștient, tonifiindu-ți muschii pe grupe. Plimbări de la scara blocului, până la parcare sau stradă, pentru picioare frumoase, ridicări din mână ca să oprim vreo rutieră, pentru brațe ferme. Câte două repetări pe zi. Minim. Însă rezultatele vizibile se lasă așteptate. Se menține același regim de viață. Se mențin și kilogramele.
Nu contează asta, pentru că se zice că persoanele plinuțe sunt mai bune la suflet...au mai multe kile de bunătate, probabil. Nu am crezut niciodată acest basm. Am ascultat. Și de părinți și de acest se zice.
Și așa mai trec niște ani.
Dar ce e fascinant în viața asta, în afara faptului că viața în sine e fascinantă, e că într-un moment, în care nici nu te aștepți, apare cineva și te trezește, aratându-ți o altă realitate. Acest cineva, are o putere de motivație care te inspiră atât de mult, încât îți dă și ție curaj să-ți vezi aceeași viața - a ta, dar într-o altă dimensiune.
Te umpli de acest: Ba Da! Se poate! Și eu pot. Cum adică cineva a putut și eu să nu pot?
Evident, că nu acționezi imediat. Aici chiar trebuie să se adune toate forțele zen, să se alinieze planetele, să-ți dai singur un șut pe la spate și să acționezi! Și se poate. Nici eu nu credeam.
Era atât de enervant când auzeam trebuie doar să vrei. Doar știam că vreau, de ce să mi se mai spună acest "status"? Oare nu era clar că vreau? Vreau! Dar cum? Sigur că deodată! Să ma trezesc peste o săptămănă exact așa cum mi-ar placea sa fiu. Dar n-ar fi rău, să se întâmple chiar a doua zi.
Din păcate, încă nu s-a inventat nici o pastila minune ca să fii slab, sau deștept, sau bogat, sau...ce vrei tu.
Trebuie să lucrezi mult, să ai multă rabdare, încredere, sinceritate. Și să nu trișezi. Tot pe tine te minți.
Eu sunt fericită. Pentru toate bătăliile câștigate din această luptă;)
Important e să știi cine ți-e "dușmanul"!